De la creier pleaca si ajunge in zona pieptului. Si te apasa, dar nu stii ce e.
Si te apasa atat de tare ca nu-ti dai seama ce ti se intampla. Si incepi sa cauti indicii, raspunsuri.
E ca si cand o placa de metal grea, iti apasa inima ... si iti vine sa o deschizi, te cauti cu mainile si descoperi ca lipseste. Si ajungi din nou sus, in mintea ta.
Si eruptia incepe...si lava e atat de fierbinte, si te arde, iti ustura simturile, iti provoaca un disconfort sentimental si atunci vrei sa urli. Da, vrei sa urli. Si parca nu ai putea.
Nu esti singur. Dar esti. Singuratatea este ca aerul. Se simte, dar nu se vede si este intr-un anumit punct si indispensabila.
Si totusi de ce e asa? Incapacitatea de intelegere a sufletului de langa tine reprezinta un lucru general, adanc constientizat, nesigur, neclar si afecteaza ambele parti.
Neintelegerea.
Persoana I .
Orb.
Surd.
Mut.
Aspecte ce ne caracterizeaza.
Vrei sa pari interesat? Nu poti...doar pari; si atunci reduci totul la tine, si apoi esti orb, iar mai tarziu nu mai auzi ce ti se spune, iar cand ai ocazia sa dai un sfat...taci; nu ai ascultat, nu te-ai gandit, nu te-ai pus in situatie, nu te-ai gandit la cel de langa tine.
Atunci cum sa nu te simti strangulat, singur, incatusat.
Multi suntem asa. Multi simtim asa. Multi aratam, multi ne ascundem.
Dar cei mai multi suntem colaje sufletesti .
singuratatea e necesara, preferabila si indubitabil mai interesanta decat o mare parte din prostiile cu caracter social, care nu fac decat sa te dezumanizeze, abrutizeze, onregimenteze intr-un card de oameni fara insusiri.
RăspundețiȘtergerecolaje sufletesti... frumos spus