Ploua. Ploua atat de tare si totusi atat de cald, furios si delicat. Randurile s-au rupt.
Multimea ovationata in urma concertului se lasa purtata de un reflex natural, fuga. Fug in ploaie, protejand pielea goala.
E iulie si ploaia e de nedomolit.
Un cuplu isi frange pasii in balti calde, alearga in cautarea sigurantei.
El, inainte, plete ude, stapanit de o convingere neclintita, o trage intr-un sir gol...mica, feminina, fugind sustinuta de increderea data.
Ploaia continua sa cada, iar umbrele nu contenesc in paloare lunii. Se aude doar un murmur; voci ragusite si un ras, apoi altul transformandu-se intr-o serenada adusa ploii. Apoi ea inceteaza, tace si se dezlantuie agitatia. Taximetristi in alarma, copii tinuti la piep si tineri hoinarand. Ploaia face bine, te curata.
Doi, trei oameni umplu strazile. Unul este singur; cunoaste efectul ploii... noaptea.... intr-o vara, dupa concert
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu