incercare

incearca-ma cu ceea ce voi aprecia,
incearca-ma doar pentru a spera,
incearca-ma sa vad daca pot simti acel ceva,
incearca-ma doar ca sa ma incerc pe mine,
voi incerca si ma vei incerca,
incearca!

Ologiti din nestiinta

Sterian spunea : “e timpul sa intelegem istoria de maine” .
O spunea prin cantec si era ascultat atunci mai mult decat acum, cand nu suntem “suprimati de jugul communist”, cum multi ar spune. Inovatia trebuie facuta de noi, cei care cunoastem realul si profundul sens al artei. Nu vorbe goale, cum ca muzica o iubesc mai mult decat orice. Ai facut ceva in privinta asta? Multi vorbesc , putini actioneaza. Cel mai trist e, ca nu din cauze proprii, ci din lispsa de respect pentru cultura , pentru ce a creat inconstientul sufletului si ce am putea sa descoperim maine. Ne batem joc de umanitate, ne manjim auzul cu sunete nefaste, ne aruncam privirile in canale infecte, devenim surzi si orbi si mai ales paralizati, ologi de neputinta si de curajul de a ne da ceea ce maritam si dorim, libera exprimare artistca , pura, nevinovata, sensibila.


Asculta mai multe audio Blog

Si stiu ca pot avea incredere in mine ...

Sunt totul si nimic. Sunt damnare si pedeapsa . Sunt apa si otel, purtator de reverie si vise.
Sunt intruchiparea oarba a adevarului, a iluziei, a sperantei, a credintei. Sunt stapanul obsesiei, dominat de dorinta. Sunt pasajul dintr-o carte de dragoste, lumina ochilor unui zeu. Marginesc ideea de sensibilitate, pot fi gandul celui mai ferice scriitor si pot avea taria celei mai aprige feline. Sunt totul pentru mine si nimic pentru altii. Cunosc despre mine cat tu nu poti cunoaste intr-o viata ceea ce el poate te-a invatat sa cunosti. Dar totusi nu poti. Sunt diferit si totusi exist. Exist pentru ca mi-a fost dat sa fiu aici si sa stiu sa merg mai departe. Eu sunt ca tine, dar totusi diferit, ciudat, captivat de exaltarea incontrolabila a fiecarei particule din corpul meu. Sangele imi fierbe sub curiozitatea anonimatului clipei de maine, cugeta asupra rasfrangerilor de ieri si pluteste pe ambitia de azi.
Pot, stiu ca pot.

Inceput ...

In contra directiei de ieri, in contra directiei de maine, in contra directiei de ASTAZI, un articol care viza menirea neadevarului in teritoriul romanesc mai ales in diferite domenii, in principiu cultura.

In contra directiei de azi, mizez pe ideea de valorificarea meritelor, a puterii de creatie, a artei a tot ceea ce este pur si inca neatins inca de non-valoare, asta daca a mai ramas ceva, tot mai cred ca e ..ceva, ceva acolo.

Cineva spunea sa ne “inhaitam” si sa descoperim adevaratul nostru sens.

Care sens?

Stii tu care? Eu nu stiu. Invata-ma!

Ajuta-ma sa prosper si sa-mi dau seama de ce, pentru ce traiesc.

Scop?!

Fericirea –greu de atins

Banii- vin si pleaca

Sanatate- putine sanse

Dragoste- nu in viata asta

Libertate- doar prin lupta

Suntem afundati din ce in ce mai mult de societate de oameni lipsiti de constiinta, de idealuri, de acel lucru care te face sa stralucesti sa te simti diferit de cel de langa tine.

Majoritatea oamenilor nu viseaza. Si daca viseaza e un vis efemer, revin mult prea repede cu picioarele pe pamant si nu se gandesc ca exista metode prin care pot indeplini visul, apoi pot acumula mai mult si mai mult putand in final sa devina ei insisi.

De ce ai tai nu mai au sperante sa viseze pentru ei? Sa-si implineasca visul de mic copil? Ca sunt prea batrani? Cine a spus ca e regula? Regulile au fost stabilite pentru a fi incalcate iar limitele pentru a fi depasite, bine in limita bunului simt!

Nu trata viata ca pe un lucru simplu, faci scoala, liceu poate facultate apoi te casatoresti, ajuti putin la rata natalitatii si iti iei o slujba pe care o urasti, il urasti pe colegul de servici pentru ca vine si pleaca cand vrea fara sa fie mustrat din cauza nesimtirii sale, firesc relatia cu sefu’. Incepi sa-ti urasti viata si alegerile pe care le-ai facut in aceasta, esti nemultuimit ca al tau copil nu invata destul nu isi da silinta sa depaseasca conditia ta deplorabila, si in sfarsit mori in acelasi mod stupid in care ti-ai dus viata si cu putin noroc esti condus pe ultimul drum de cei care ii numesti familia ta.

Nu! Asta nu trebuie sa se intample! TU, tu trebuie sa visezi, sa visezi mult dar cel mai important nu lasa ca totul sa fie doar un vis, nu te lasa stapanit de lumea, de societatea in care traiesti. Asculta doar ceea ce este bine si nu te infunda intr-un adanc mult prea negru si oribil.

Vreau o tara frumoasa! cu oameni frumosi si strazi curate, cu parcuri cu leagane care nu sunt rupte, cu parcuri cu flori care nu sunt strivite, cu un centru lipsit de caini vagabonzi si cladiri care nu sunt lasate prada timpului.

Nu vreau sa fac politica, dar este o chestie de care nu te poti lipsi si mi-e frica, mi-e groaza ca nu ne vom trezi niciodata si vom ramane mereu asa . Ba nu! ne vom agata si mai mult de trecut si de faptul ca lucrurile nu pot fi schimbate!

Ba da !pot! lucrurile se pot schimba incepand de acum da, de acum! Stiu este greu, nu a zis nimeni niciodata ca este usor, dar este necesar, absolut necesar!

De ce privim mereu in urma cu regret cu acea nostalgie, sunt greselile noastre (mai degraba a celor ce si-au trait viata pana acum in anonimat)si noi trebuie sa le reparam , de ce sa nu privim inainte sau mai bine sa fim deschisi prezentului decat sa aruncam reci acuzatii care nu mai au nicio legatura cu lumea reala pe care o putem domina! Si o putem domina prin cuvant! Prin cuvant care are la baza o moralitate de necontestat si o educatie ferma, sigura si construita pe onestitate!

De ce sa nu fim ca furnicile, daca actinam in “haita” suuntem de neinvins! Putem reusi , ne putem face auziti si mai ales sa lustruim mentalitatea de praf, de necinste prostie si incultura!

Strangeti-va pentru libertate!