Matase in noapte

Priveste atent. Printre scaune si panze de matase se aprind senzatii si ele curg incet toata noaptea, doar senzatii...se rasfrang in tremuraturi, rasete, emotii puternice, geamat, soapte; un ultim, greu rasuflu si apoi stai...tutun, valtoare, ameteala izbititoare si totul se face scrum si din cenusa rasare Phoenix. Rasare din nou pasiunea, te copleseste si totul cu mai multa putere. Si te atrage, te invita sa-i simti gustul, sa o mirosi, sa o atingi, sa o simti, sa crezi ca poti mai mult, mai bine, mai adanc in gandurile si simturile tale. Si ajungi ca un nebun, dorinta e patrunzatoare, nu-i mai dai drumul, te ajunge si iti injunghie constiinta. Continui sa cuprinzi fantezia in voalul noptii.

Salvare

In sperante deziluzorii traiesc printre minutele zilei de maine
Ma ratacesc in gandurilr tale si astept impacarea constiintei mele care refuza sa creada adevarul desprea libertatea cuvantului tau
Ma impaca credinta si imi alina suferinta de a ma vedea intr-o incapabilitate constanta de a ma exprima, de a ma descoperi rand pe rand, centimetru cu centimetru, geana cu geana, simtire cu simtire
Imi simt oasele sfrangandu-mi pielea din dorinta, de nerabdare de a deveni ceea ce intr-adevar sunt, fiinta evoluata capabila de gandire, de dastainuire si pasiune
In nonculoare ochii iau forme mortuare, nu doresc a trai in intunericul obisnuintei zilnice a opiniilor de azi
Coastele se rup, se deschid intru inaltarea unor aripi care sa-mi marcheze cararea spre ceea ce sunt sau spre ceea ce voi deveni, mai bun ca acum
Picioarele sunt goale si ard de neastampar, gasesc linistea in pamantul binefagaduintei viselor, iluzilor si a realitatii sufletesti
Traim prin suflet, iar sufletul nu e nascut pe acest pamant
Imi caut casa, raiul inimii mele, speranta trecutului,cheia timpului, libertatea

E vara ma, e vara ...

Trebuie sa vina vara. Adica in sensul acela al cuvantului, vara in care stai, lenevesti la soare, unul cu o tigara, altul cu o bere, altul vine cu muzica, glume proaste si voie buna si naiba stie cine, care, cum mai vine.
Vara ma, vara!
Vara e pentru toti care stiu ce vor, sa simta serile racoroase in lumini fade, ramuri verzi si lilieci, miros de ploaie dupa o zi fierbinte, picioare goale, plete ude, seminte la colt de strada,tigani aiuriti buni de ocolit, concerte, soare da...mult soare adauga niste apa, sare si o tona de nisip si talpi taiate in scoici si gata ii marea. Si apoi cerul e sus, sus, sus si ajungem in varf de munte si o seara de august cu fum de brad si sunet de chitara ...
Si nimic nu ar fi complet fara oamenii care fac locul special. Omul sfinteste locul. Eu cred ca locul sfinteste omul . Vara dam de libertate si ea se masoara in vise, idei, planuri si inghesuiala la coada pentru timp. Dar suntem impreuna, asa cum putem.
Pentru cei care au terminat sesiunea, vara e a voastra si incepe de acum.
Pentru cei care au de munca, nu uitati de soare, iar valurile striga numele vostru.
Si pentru cei ce nu au terminat examenele, pe pozitii ca va vine si voua randul.

Hai ca se poate

Ma, e important . Ce e important?!
Pai sa stii cine esti, ce vrei, ce ai, ce poti, cat, cum, cu ce, de ce, pentru ce, cine ...etc
Sa te administrezi, cam asa merge treaba si sa stii sa te organizezi, sa infrunti, sa induri si intotdeauna sa stii sa fii cu capul sus indiferent de circumstante si sa nu fi in situatia de a da lamuriri asupra a ceea ce ai facut. Ce e facut e bun facut si nimeni nu poate schimba. Ai gresit, pai bravo! Inveti! Ca de aia suntem asa cum suntem. Dar stii vorba aia, invata din greseli ca a doua oara inseamna ca esti idiot, iar a treia ...pai hai ca esti chiar prost. Imi cer scuze!
Am intalnit situatii si pan’ la urma toti gresim de 2 ori.
Infrunta ceea ce ai ales sa fii, iar aceste alegeri cu cap sa le faci si taie un pic si din inima si in bine si in rau, trebuie sa lasi si de la tine, cat se poate...ca dam in nesimtire, dar fa-o si cu suflet.
Gandesti tu!
Gandeste!

Si conteaza

La sfarsitul unui nimic, unui drum crezut incheiat nu se afla nimic, nici macar inceputul, e doar continuarea, deci nimic, nimic nou. Pentru altii ... nimic, pentru tine nu trebuie sa fie asa. Sau cel putin trebuie sa-ti dai seama sa nu te opresti niciodata.
Tot ceea ce faci, acel putin conteaza, conteaza pentru cineva catusi de putin. Si pentru ca acel ceva e important, trebuie sa pui suflet si sa-ti dai silinta. Chiar daca asteptarile nu sunt pe masura, chiar daca nu castigi lozul cel mare, chair daca ajungi sa fi dezamagit, lovit cu propriile arme sau mai rau, de cei pentru care ai muncit, ti-ai dat sufletul in vartejul unor nori nebuni si intr-un ocean de cerinte infantile.
Ceea ce faci conteaza.
Munca ta conteaza
Arta ta conteaza.
Tu contezi.

Conteaza pe tine.

Redevenire

Si...si pe langa multe altele mi-as dori sa scriu, de fapt vreau sa scriu. Nu conteaza cat, cum, unde, cand, in ce fel, cu ce rost, pentru cine, pentru ce...intr-un final ajungand la ramolitul de ce.
Si totusi de ce ?
Sunt ganduri fara sens, dar mai fara sens sunt actiunile sau mai degraba non actiunile noastre.
Pur si simplu, te trezesti intr-o dimineata si iti propui ceva, acel ceva care ar trebui sa-ti schimbe viata. Si totusi nu poti. Te impiedica, se rasfrang asupra ta mii si mii de alte probleme, milioane de emotii iti sfartica fiecare milimetru de nerv, de simt de orice ce te-ar putea face sa realizezi ca de fapt tu poti, dar...dar ...dar. Mereu acelasi, insuficient, negiob, idiot dar. Si maine si poate si nu stiu. Ar trebui sa nu stim ce inseamna aceste cuvinte, ar fi trebuit sa nu ne invete nimeni ce inseamna amagarirea proprie si amanarea. Amanarea inseama pierdere. Pierdere de timp, de viata, de suflet, de opinii, de dorinte, de vise, de promisiuni, de pacate, de fericire, de vesnicie incompleta, de noi, de tine, de mine, de tot, de lume.
Si credinta oarba in incapacitate proprie. Cine te-a facut sa crezi ca nu se poate?
Ca nu se poate orice?
Cine te-a facut sa abuzezi de ideea de neputinta si cine a indraznit sa te momeasca cu o incompetenta inexistenta si te-a hranit doar cu o lene, reusind sa-ti curme placerea de a trai?
Cine? Ca tu nu erai asa...tu te trezeai cu pofta de viata si te iubeai pentru ce erai, credeai in tine, nu-ti pasa de altii, mergeai pe drumul tau, dreptatea era de partea ta si cel,cel mai important erai tu si o stiai, si erai bine.
Erai un univers si asta nu se schimba pe moment, nimic nu se schimba pe moment si aceasta minciuna ca timpul se agata de tine si te trage in jos in suferinta, in schimbare, in nimic e o minciuna, tu esti tu indiferent de timp, de spatiu, de oameni, de trairi. Tu trebuie, nu, nu trebuie, tu esti si ramai mereu TU pe pozitii, ai reactiile tale, opiniile tale, emotiile si sentimentele tale, gandirea, farmecul si frumusetea toate sunt numai ale tale si iti apartin.
Si te numesti om inteligent asa cum esti si cresti si descoperi si iubesti si imparti, daruiesti, inveti.
Inteligenta sufleteasca nu se invata, nu se dobandeste, e proprie, e a ta. Tu doar o slefuiesti.

dedicam

In cinstea zilei de maine ...
dedicatie pentru noi si ... si pentru tot.

p.s. astept alte propuneri